Tot ceeea ce ni se întâmplă în viață are un sens, sau mai bine zis, un scop precis? Nu putem schimba nimic? Trebuie să ne urmăm destinul sau îl putem fenta? Eu zic că da, dar de multe ori mi-am pus întrebarea unde a dispărut liberul arbitru, de ce trebuie fac ceva, nu contează ce anume, când și cum vor alții, deși nu vreau? Pentru că așa trebuie? Pentru că îmi pasă de ce zic ceilați, de părerea lor? Da, îmi pasă prea mult, chiar și atunci când nu ar trebui.
Nici nu mai țin minte când a fost ultima dată când am zis "Fac așa cum vreau eu, este hotărârea mea!". Nu mă refer la deciziile mărunte, nesemnificateve uneori, pe care le iau în fiecare zi. Cui îi pasă că ieri am pus în ciorbă două linguri cu pastă de roșii în loc de trei cum fac de obicei, sau că, știu și eu, mi-am cumpărat cercei în loc de sandale. Cred că atâta timp cât hotărârile mele nu îi afectează pe cei din jurul meu, nu este nici o problemă.
Vorbe în vânt, teorema chibritului, apă de ploaie, bla, bla, bla...
Tot ceeea ce ni se întâmplă în viață are un sens, sau mai bine zis, un scop precis? Nu putem schimba nimic? Trebuie să ne urmăm destinul sau îl putem fenta? Eu zic că da, dar de multe ori mi-am pus întrebarea unde a dispărut liberul arbitru, de ce trebuie fac ceva, nu contează ce anume, când și cum vor alții, deși nu vreau? Pentru că așa trebuie? Pentru că îmi pasă de ce zic ceilați, de părerea lor? Da, îmi pasă prea mult, chiar și atunci când nu ar trebui.
Nici nu mai țin minte când a fost ultima dată când am zis "Fac așa cum vreau eu, este hotărârea mea!". Nu mă refer la deciziile mărunte, nesemnificateve uneori, pe care le iau în fiecare zi. Cui îi pasă că ieri am pus în ciorbă două linguri cu pastă de roșii în loc de trei cum fac de obicei, sau că, știu și eu, mi-am cumpărat cercei în loc de sandale. Cred că atâta timp cât hotărârile mele nu îi afectează pe cei din jurul meu, nu este nici o problemă.
Vorbe în vânt, teorema chibritului, apă de ploaie, bla, bla, bla...
Ce este fericirea? Nimeni nu știe. Nu știu de ce. Poate din cauză că nu este vorba aici de matematică, fizică sau chimie, să ni se dea o definiție clară pentru fericire. Este vorba de oameni și sufletul lor. Fericirea nu trebuie căutată, Este ilogic să spui ai găsit fericirea și gata, începând de azi ești fericit(ă), nimeni și nimic nu vă poate despărți.
Nu este așa. Fericirea te cauă și te găsește și numai dacă vrea rămne cu tine, o clipă, o zi, un an, sau poate tot restul vieții tale. Depinde numai de tine să o faci să stea cât mai mult și să nu te părăsească la primul suspin de dor sau prima lacrimă de durere și deznădejde.
Oare să șterg ce am scris? Nu știu câți vor fi de acord cu mine, dar nu mă interesează asta, nu vreau să conving pe nimeni că dețin adevărul absolut despre fericire. Poate că nici nu există așa ceva, poate că e doar o dorință sau o iluzie. Noi oamenii suntem niște ființe ciudte. Dorim ce nu putem avea și puțini sunt cei care atunci când li se împlinesc dorințele se consideră împliniți și fericiți.
Ce este fericirea? Nimeni nu știe. Nu știu de ce. Poate din cauză că nu este vorba aici de matematică, fizică sau chimie, să ni se dea o definiție clară pentru fericire. Este vorba de oameni și sufletul lor. Fericirea nu trebuie căutată, Este ilogic să spui ai găsit fericirea și gata, începând de azi ești fericit(ă), nimeni și nimic nu vă poate despărți.
Nu este așa. Fericirea te cauă și te găsește și numai dacă vrea rămne cu tine, o clipă, o zi, un an, sau poate tot restul vieții tale. Depinde numai de tine să o faci să stea cât mai mult și să nu te părăsească la primul suspin de dor sau prima lacrimă de durere și deznădejde.
Oare să șterg ce am scris? Nu știu câți vor fi de acord cu mine, dar nu mă interesează asta, nu vreau să conving pe nimeni că dețin adevărul absolut despre fericire. Poate că nici nu există așa ceva, poate că e doar o dorință sau o iluzie. Noi oamenii suntem niște ființe ciudte. Dorim ce nu putem avea și puțini sunt cei care atunci când li se împlinesc dorințele se consideră împliniți și fericiți.
Este indicat ca un blog care se respectă să aibă o pagină dedicată autorului. Frumos, nu am nimic de spus împotrivă, numai că eu nu vreau să spun prea multe despre mine, cel puțin nu acum, la început de drum. Este bine sau nu dacă procedez așa? Din punctul meu de vedere da, pentru că vreau să scriu multe articole, despre cine și despre ce am eu chef, fără să îmi fie frică că cineva cunoscut va citi ce scriu și va trage concluzii aiurea. Poate pe parcurs îmi voi schimba părerea, cine știe, dar deocamdată mă rezum doar la atât.
Este indicat ca un blog care se respectă să aibă o pagină dedicată autorului. Frumos, nu am nimic de spus împotrivă, numai că eu nu vreau să spun prea multe despre mine, cel puțin nu acum, la început de drum. Este bine sau nu dacă procedez așa? Din punctul meu de vedere da, pentru că vreau să scriu multe articole, despre cine și despre ce am eu chef, fără să îmi fie frică că cineva cunoscut va citi ce scriu și va trage concluzii aiurea. Poate pe parcurs îmi voi schimba părerea, cine știe, dar deocamdată mă rezum doar la atât.
Azi am făcut tot felul de modificări la codul temei acestui blog și încă mai am de lucru, dar deocamdată fac o pauză. Trebuie să scriu ceva aici, nu? Altfel nu mai are nici un sens să am un blog fără nici un articol publicat. Problema este că nu am nici o idee despre ce să scriu, deși înainte să îmi fac blogul acesta știam cam ce și despre ce voi scrie. Voi face și asta dar chiar nu voi scrie chiar tot ce îmi trece prin minte. Sau poate că ar fi bine să procedez așa? Este aiurea că nu am nici o idee chiar la început de drum, nu?
Deocamdată îmi place că este liniște în casă și nimeni nu are chef de povești. Da, îmi place să discut, sau, cum spune al meu, să socializez, dar atunci când subiectul nu mă interesează sau mă enervează, chiar nu pot să mă prefac interesată și îmi pierd interesul. Nu e frumos din partea mea, dar ce să fac? Prefer să intru pe facebook sau să lucrez la pagina web a firmei decât să ascult verzi și uscate despre mai știu eu cine sau ce.
Azi am făcut tot felul de modificări la codul temei acestui blog și încă mai am de lucru, dar deocamdată fac o pauză. Trebuie să scriu ceva aici, nu? Altfel nu mai are nici un sens să am un blog fără nici un articol publicat. Problema este că nu am nici o idee despre ce să scriu, deși înainte să îmi fac blogul acesta știam cam ce și despre ce voi scrie. Voi face și asta dar chiar nu voi scrie chiar tot ce îmi trece prin minte. Sau poate că ar fi bine să procedez așa? Este aiurea că nu am nici o idee chiar la început de drum, nu?
Deocamdată îmi place că este liniște în casă și nimeni nu are chef de povești. Da, îmi place să discut, sau, cum spune al meu, să socializez, dar atunci când subiectul nu mă interesează sau mă enervează, chiar nu pot să mă prefac interesată și îmi pierd interesul. Nu e frumos din partea mea, dar ce să fac? Prefer să intru pe facebook sau să lucrez la pagina web a firmei decât să ascult verzi și uscate despre mai știu eu cine sau ce.
